Erika Isac

#nicusordan #ND

“Cine esti” (eu nu stiu sa cant la pian deloc si mi a fost foarte greu sa ma coordonez. Merit un premiu.)

Va iau cu mine la concertttt @cocacolaromania #AD #CokeStudio #RealMagic #CocaCola.

Hai cu mine in Lidl Content Store din @Beach, Please! Festival #LidlRomania #BeachPlease #ThisLidlLife @Lidl Romania

Tu ai vazut cornerul BT WORLD? @Banca Transilvania

Ne vedem prin tara in fiecare weekend ca si pana acum, i love u😭❤️

Nu e suficient sa ne revoltam in comentarii. Intrebarea e: de ce se intampla din nou si din nou? Doua femei. Doua povesti diferite, dar legate prin acelasi fir rosu: un sistem care le-a lasat singure. Teodora – impuscata pe strada, in plina zi, de fostul iubit care o urmarea obsesiv. Omul avea o arma. Avea o istorie. Avea o obsesie. Si nimeni nu l-a oprit. Marilu Dobrescu – care are curajul sa iasa public si sa spuna ca a fost agresata in relatie. Ce urmeaza? Comentarii despre despre „de ce n-a plecat”. Judecata. Minimizare. Blamarea victimei. Vreti sa vorbim despre „normalizare”? Uitati-va cum vorbim despre femeile abuzate. Asta e Romania reala. Teodora a fost urmarita, terorizata, apoi omorata. Iar agresorul? A apasat pe tragaci si pe el insusi, si pe orice urma de raspundere. A ales sa nu dea socoteala. A fugit de responsabilitate inainte ca justitia sa-l atinga. Si totusi, avem intrebari la care nimeni nu raspunde: De unde avea arma? De ce n-a fost observat de politie? De ce a putut fi obsedat de o femeie atatia ani, fara ca sistemul sa-l opreasca? Degeaba avem legi daca nu sunt aplicate. Degeaba avem ordine de protectie daca ele sunt doar hartii fara consecinte. Si ce e mai grav: oamenii inca o judeca pe ea. Pe Teodora. O femeie omorata. Ca si cum a meritat. Ca si cum ar fi facut „ceva” care a provocat asta. Comentarii despre trecutul ei. Despre orice, numai despre crima nu. Femeile NU mor pentru ca au ghinion. Mor pentru ca sistemul le lasa fara ajutor. Mor pentru ca traim intr-o cultura care le considera vinovate pentru tot ce li se intampla. Si daca nu tipam ACUM, daca nu cerem schimbari ACUM, daca nu reactionam FARA RUSINE si FARA DIPLOMATIE, o sa continuam sa ne uitam la poze cu femei moarte si sa spunem „ce pacat”. Pacat? Nu e "un pacat". E vorba despre vina. A unui sistem corupt. A unei culturi misogine. A unui stat absent. Si ne e frica sa recunoastem ca urmatoarea poate fi oricare dintre noi.